Chilipirimul Murăturiului la Sulidava

13 noiembrie 2010

Chilipirimul Murăturiului la Sulidava

Când am fost, în anul 93 la Sulidava, am ajuns la poalele cetăţii Cosodava tocmai de ziua murăturiului, Arcul de triumf pe care Vezina, Rex Cosodavensis, tocmai îl ridicase întru primirea lui Decebalus, era înconjurat de tarabe, acoperite cu papură, unde toate babele din satele din jur veniseră care cu varză, care cu castraveţi mici, ba şi din aceia mai mari, dar tot verzi şi tari, de-i pun dăcoaicele în faţa caselor cu fete de măritat, că doar, doar. Şi mai aveau babele şi prune mari şi violete tare, din acelea care se vând doar câte două, că aşa a lăsat Burebista cu limba încleiată de moarte, atunci când beat turtă fiind el, a dat poruncă să se taie toate viile. Prin acel arc de triumf, făcut după modelul celor romane, dar din lemn lutuit şi vopsit, că fiul lui Vezina tocmai se întorsese de acolo, de-şi dăduse meşteratul în construcţii triumfale, o ştiinţă de viitor, deci ziceam vouă, prin acel arc bine plasat, de puteai s-o iei sau la dreapta, spre moşiile strămoşeşti ale lui Vezina, fie, ocolind dealul Faerului, pe un drum nou tăiat în stâncă, spre cetatea şi ea nouă a lui Fuzzi, fiul lui Vezina, deci ziceam vouă că pe acolo trebe să intre şi Decebalusul, călare pe flocosul său bidiviu negru. Că de, o fi crescut el Fuzzi, dar nu se ştie cu ce obiceiuri o fi venit de la Roma cea cu morave ciudate. Aşa că, având cetatea aproape, de se vedea de pe prispa de sus din Costidava tot ce se construia la Sulidava şi mai ales cum se construia. Şi cine intra şi cum intra şi mai ales cum ieşea şi cu ce ieşea … Şiruri de care trase de boi negri de munte urcau din greu drumul către Sulidava. Duceau tone de varză, ce trebuia pusă azi 5 brumar la murat. Era musai. Era ziua cea sfântă a Murăturiului de Chilipirim, ziua lăsată din strămoşi pentru punerea verzei şi a murăturilor în marile chiupuri de lut ars, acolo sus, la răcoare, sub podina nouă a cetăţii. Era o cursă contra cadran solar. Sarea fusese adusă cu câteva săptămâni înainte şi aştepta să fie cântărită, amestecată cu apă din cisterna cea nouă, binecuvântată de preafericiţii preoţi ce urmau să fie sacrificaţi la sfârşitul ceremoniilor, întru hlizirea acelor daci bălţaţi din tribul Ioneştilor. Apoi sărătura era dusă în cofe, purtate pe cap de tinerele dăcoaice, şi turnată cu măsură în chiupurile cele burducănoase, acum pline cu varza curăţată şi scobită la cotor. Şi preotul cel bătrân şi chior lua căte un pumn de sare şi punea în cotorul găurit, spunând solemn
- Pentru daci, geţi, costoboci, carpi, albocensi, biefi, cotensi, harpi, opulenşi, apuli, bipuli, tripuli, tirageţi, sargeţi, preadavenşi, piefigi, ordişi, moeşi, saldenşi, peli, apeli, răcătăi, suciţi, drepţi, ansamenşi, ruri, buni, răi, prezbiţi, marcomani, gali, boi, vaci, taurisci, scordişti şi legionari.
Fuzzi, care asista atent, îi dădu tot solemn replica
- Băi moş chior, iar te-a prins ceaţa şi vezi legionari verzi peste tot?
- Ehe, crăişorule Fuzzi, o fi ceaţă peste tot, da până la urmă io chiar că văd legionari peste tot, şi aici la Sulidava, da şi la tactu la la Costidava, şi la Sarmis, la Decebalus, ţine-l Zamolxis cât mai sus, şi la Roşipetra, la divina Boreala.
- Muşcă-ţi limba aia lungă şi trifurcată, că de nu taci, diseară te arunc în suliţe.
- Hă, hă, hă, suliţe la Sulidava, hă, hă, hă! Şi cine-şi mai bagă toiagu p-ormă în recipientele tale alea mari cu varză? Da în alea cu pepenaşi albi, cu mere,cu pere, ai? Ce, vrei să moară lumea de foame la iarnă? Ce vrei să mai pui în ele dacă nu se face sfânta varză? Că doar n-o să pui în ele grâu şi mei, să aibă şoarecii ăştia din pădure ce mânca. Şi cu ce o să spargeţi boabele, cu barosul? Că n-am văzut nici pui de râşniţă pe aici şi nici la tactu pe movilă. Doar la Sarmis găseşti, că acolo au grânare, au meiare, au bobare, au măzărare pentru mazărea aia săltăreaţă, adusă tocmai de la Tomis şi tot ce ţi-ar mai putea ghiorţăi burta ta cea înţeleaptă, hrănită bine la Roma.
- Hai că te cam întrecuşi moşule, bagă, bagă sare mai multă acolo, că nu pui de la tine. Şi cheamă-ţi şi tribul tău de palavragii, să aducă cam pă săptămâna viitoare şi nişte butii din alea de stejar, încercuite cu crengi de alun, că trebuie să punem mai multă varză şi n-ajung chiupurile.
- Ba ajung. Zi mai bine că vrei să pui la fiert nişte prune de-alea sclifosite, care-mi mută nasul de vreo lună, că le-ai pus acolo la socru lui Solomon, dar tot put până aici. Am auzit eu ce vrei să faci. Ce, crezi că bunu meu bunic nu făcea aşa ceva ? Îi zicea sulincă, dar precis că tu o să-i zici fuzzincă, că sulinca e deja înregistrată la celţi şi la boi şi la vaci …
- Gata moşule, că acu te ridic într-un par să vezi dacă nu se vede Decebalus cel Mare. Dar ce se aude de sus?
- E fratele divinei Boreala de la Rosapetra, cel pe care îl ţinea ascuns să nu i-l ia la oastea cea mare. Acum a scăpat de acolo, cântă şi el a pagubă şi vrea la oaste. Ia auzi

-”Ciobănaşii te aflară,
Fără mâini te prinseră,
Fără puţă te lăsară,
Fără foc te fripseră,
Fără gură te mâncară,
La bancă te aruncară,
La anu şi fără bani.”

- Ce cântec, ăsta sună a blestem toată ziua. Şi nu e frat-su, e Polinezianu, ăla care umblă cu un par la el, îl învârte tot timpul şi spune că toţi munţii noştri sunt ai lui. Altfel e băiat bun, dacă nu iei de bună toată otrava ce i se scurge din gura aia cu cerul negru. Ar trebui să i se facă niscai injecţii că într-o zi o să lovească pe cineva. A mai venit şi pe la mine, zicea că a găsit un GPS fără fir şi că e de la tat-său. Mai bine l-am duce în peşteră la Gebeleisis, acolo sus pe Valea Rea, poate se face totuşi bine. Ia d-aici, ia d-aici nişte fuzzincă de la mine, de la Fuzzi.
- Aşa băiete, aşa te vreau, înţelept ca măta Hari şi prost ca tactu. Da’ de unde ai glaja asta verde ?
- Păi de la Roma, mi-au dat-o după meşterat, ca să rămân cu ceva în cap totuşi. Vezi firul ăsta de argint pus în jurul gâtului ?
- Nu văd nimic, nimic, dar parcă ai cămeşa cam jegoasă, pe unde te-ai hărtănit aşa ?
- Nu la gâtul meu, la gâtul glajei ţi-am arătat. E pus firul ca să nu se spargă glaja.
- Da’ ce, muşcă cineva din ea? Poate Polinezianu.
- Dă repede glaja s-o bag în brăcinar, cred că vine Decebalusul.
- Stai uşor, nu te ambala, cred că o să se ducă întâi la tactu, pe Cosodava.
- Ţî, ţî. Am aranjat totul. L-am pus pe Ripactor să devieze toată circulaţia boilor spre Sarmis, ca să fie liber drumul încoa, spre Sulidava mea, iar când ajung acolo sub arcul de triumf, sub piatra crăcănată, voi să spun, Andrada să mişte un pic, doar un pic, volanul bidiviului lui Decebalus, fie-i numele ţipat, spre stânga, pe drumul meu cel nou. Când o vedea aşa o hipostradă, o s-o ia precis pe aici.
- O, o, o. La toate te gândişi, luminate. Nu degeaba terminaşi meşteratul cela în Roma tocmai în construcţii triumfale, taman ce ne trebuie nouă acum, când stau romanii la vamă.
- Taci şi ascultă mai bine. Gloata dacă dacă începe să ţipe, nu se mai opreşte.
Şi întradevăr, se auzeau de jos răcnete patriotarde « Fuzzi şi cu Decebalusul, pacea ne-au adusul » « Fuzzi şi cu Decebalusul, să trăiţi bineeeee ! »
- Cine a făcut textele astea tâmpite ? Să vezi că-mi ia şi mie cetatea, cum i-a luat-o Cugireanului ! Chiorule, cred că tu le-ai făcut !
- Eu, luminatule. Nu contează ce spun, totul e să spună tare. Nimeni nu-i ascultă. Decebalusul, dacă aude zgomot mare, pe acolo o ia. Uite-i că au şi ajuns. Sunt în Poiana lui Pârţibal. Iau o stacană acolo, să nu fie prea pleoştiţi când ajung aici.
- Covorul verde, covorul verde, unde e ? Vă tai …
- E pus pe jos Luminăţie.
- Ah, de verde ce e, nici că-l vedeam. Hai, jos toată lumea de pe val, că nu se mai vede de voi.
Scutierii deja băteau de mama focului în scuturi, anunţând intrarea Prea Înălţatului Decebalusul în cetate, în Sulidava lui Fuzzi. După el venea Vezina, cu toată familia lui, ceilalţi Stăpânitori ai celor zece cetăţi centrale, tot felul de preoţi, în frunte cu Chiorul, iar la urmă, zâmbind satisfăcuţi, Andrada şi Ripactor.
- Unde-ţi ţii butoaiele, Fuzziule, să-mi bag sceptrul în ele, să-ţi ţină până-n primăvară
- Acolo, sus în pivniţă, Luminăţia Ta, ţine-ar două mii de ani Murăturiul de Chilipirim. Şi pe urmă, dacă vreţi să vă băgaţi sceptrul şi în glaja asta, aş fi fericit.
- Păi de ce nu spui asta mai repede ? Dă-o încoace, să te fac fericit. Da, da, e bună. Să vii cu un butoiaş la Sarmis, să-l depunem pe masa de sacrificii, aia cu zece scaune.
- Prealuminate, am auzit că au dispărut scaunele, de n-a mai rămas decât podeaua aia rotundă.
- Aşa e, ancheta federală e în curs. Cercul de suspecţi e mic. Dar ne descurcăm şi fără ele. Pădurea e colea, tăiem nişte butuci şi gata. Tu vezi să fie butoiaşul acolo.
- Un Murăturiu fericit, Luminate Decebalulus.
- Un Murăturiu fericit şi vouă, harnici şi puturoşi supuşi. Să aveţi varză !
- Să avem varză ! Şi brânză, Prealuminate.
- Şi brânză, şi brânză să aveţi şi să vă spălaţi mai des. V-am băgat ţevi peste tot, dar tot pute pe aici.
- Dela prizonierii romani, nu sunt învăţaţi ca noi cu spălatul. Nici perii de dinţi nu au.
- Aolică, dragi daci, hai să facem numărătoarea verzelor, că aşa se face de Murăturiul de Chilipirim. Şi încă odată, să aveţi varză, brânză şi osânză. Amon !
- Amon, spuseră toţi, acest cuvânt pe care şi uitaseră de unde-l luaseră.
Şi chiorul îşi dădu drumul la profeţiile lui fără nici o legătură cu cele de acum.
- Şi adevăr spui vouă, pe 13 brumar 2002, la orele 16 şi douăzeci se va zgudui Cetatea Colentidava, aşa un pic, cam de 4,8 rihteri, de până şi divina Boreala, va lăsa jobul ei, lăsând-o în loc pe drăguţica aceea de Alinel, coadă de căţel, iar ea, divina se va duce tocmai la Clugi, la Înalta şcoală de divini. Amon.

——————————————-
Publicat şi în Reţeaua literară