România. Deduleşti – impresie

28 aprilie 2011

România. Deduleşti – impresie

O intrare de tot kitschul



Deduleşti - Sat Boss - popasul micilor cei mari

Aşa cum ruşii au cei mai mari pitici din lume, aşa avem şi noi cei mai mari mici din lume. Asta la Deduleşti, care nu e sat, nu e oraş, e o parcare pentru camioane, autobuze şi mai rar maşini mici. Iar amatori sunt, turci, bulgari, unguri, senatori şi deputaţi, turişti ce vin hămesiţi de prin străinătăţuri, un sfert din călătorii ţării ăsteia cred că trec prin Deduleşti. E o parcare cu izvor, într-un loc imposibil, pe Dealul Negru, între Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, într-o curbă « vârf de ac » cum se spune.



Dulcineea micilor



Fabrica de mici

Ce mici, ce mici uriaşi. Unii zic că ar avea 12-15 centimetri. Mie mi s-au părut de 20-25 când erau cruzi. După fotografii, cu micii, cu mama micilor, ce nu arăta deloc rău, am comandat şi eu un mic. Mi-a ajuns, cu toate că era foarte bun, nici uscat, nici crud, zemos şi puturos. Dar mie nu-mi place să mi se uite cineva în gură şi mai ales cineva de pe care curg pieile, i se văd rănile pline de puroi, are părul încâlcit şi mai stă şi pe jos, prin praful plin de dejecţii.



În aşteptare






Materie primă?



Probabil că sunt aşa mai convenţional, dar astea nu le suport, mai ales la masă. Şi nu era numai unul. Erau şase şi se înghesuiau care să fie mai aproape de mine. Nu am putut termina micul cel lung şi suculent. L-am aruncat cât mai departe, peste ei. S-au repezit de parcă era o monedă de aur de zece millioane. Am plecat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments (1)

1. Asta-i din ciclul “Eu sunt Boc, tu fa-ma mare!”. Cainii, tot caini…:)
   Comentariu by kolector — 30 aprilie 2011 @ 11:52 |Modifică