26 iulie 2011
Ciucaş, mon deuxième amour
- Ciucaş, mon deuxième amour
 |
| Ciucaşul văzut de la Muntele Roşu © C.I. |
-
Ciucaş, un masiv montan apropiat de capitală, dar cu nici o legătură
feroviară. Trenul te duce până la Ploieşti, acolo schimbi cu o cursă
interesantă supraetajată până la Mâneciu, apoi stai ca prostul să prinzi
vreun autobuz sau o ocazie până la Cheia. După ce-ţi faci piaţa cauţi o
altă ocazie, pe care cel mai probabil n-o s-o găseşti, care să te urce
la cabanele de la Muntele Roşu. Deacolo nu te baza pe nici un teleferic,
poate doar în secolele viitoare aşa ceva, urci şi cobori şi iar urci
până la cabana Ciucaş, aflată pe platou. De acolo o iei sau în stânga
spre Baba Runca, la şoseaua de rezervă Bucureşti-Cheia-Săcele-Braşov,
sau o iei în dreapta, faci creasta dacă este timpul frumos, cobori pe la
izvoarele Teleajenului la poina Stânei, loc unde şi-au făcut românii
cei mai descuiaţi nişte căsuţe de vacanţă, fără lumină electrică, fără
apă curentă şi evident şi fără canalizare. De acolo ai un drum ce a fost
el asfaltat odată, nu se ştie când, până la şoseaua spre Cheia, mai jos
de staţiune şi aproape de o adunătură de case cu femei, mânăstirea
Suzana. Maicile au automobile proprii, pantaloni, fuste scurte şi ce or
mai avea pe acolo. Intrarea în stabiliment se plăteşte înainte. Ai şi un
muzeu, mai ai unul şi în Cheia, cu animale împăiate.
Aşa că cel mai bine este să vă adunaţi câţiva şi să mergeţi cu maşina mică, mai mult sau mai puţin personală.
Dacă urci de la Cheia spre Pasul Bratocea, după ce treci de ramificaţia către Muntele Roşu, pe drepta se face splendida Vale a Berii. Chiar dacă o să trebuiască să vă lăsaţi maşina la barieră, lucru care se poate însă negocia, doar într-o oră sunteţi înapoi, nu-i aşa? Mergeţi vreo doi, trei kilometri în sus, panta este foarte mică, dar pietricelele din pârâu au toate culorile, mai ales când sunt ude. Brazii încă mai rezistă pe aici iar florile vă vor spune o mulţime de lucruri. Dacă nu plouă torenţial! Sus, din Pasul Bratocea, deasemeni o puteţi lua la dreapta, măcar până la Releul de televiziune, până unde merge şi şoseaua. De aici se poate urca pe culme, treceţi şi pe lângă Sfinzul Bratocei, pe stânga, ascuns, apoi tot în sus, pe lângă Tigăi, spre Vârful Ciucaş. Dar florile, florile sunt de neuitat. La fel ca şi în marea poiană de la Muntele Roşu, acum însă păscută « la ras » de vaci şi de turişti. De dormit găsiţi peste tot, în Cheia, la Muntele Roşu, la Bratocea. No, hai!
 |
| Pădure la Muntele Roşu © C.I. |
 |
| Licheni - Parmelina tiliacea - pe scoarţă © C.I. |
 |
| Sphagnum - Muşchi de pădure © C.I. |
 |
| Găuri în trunchi putred, tot la Muntele Roşu - © C.I. |
 |
| Brăduţi, de fapt moliduţi, în poiana de la Muntele Roşu - © C.I. |
 |
| Pădurea de fagi bătrâni de la Muntele Roşu - © C.I. |
 |
| Zadă sau Larice - Larix decidua - © C.I. |
 |
| Cicoarea - Cichorium intybus - ce creşte peste tot - © C.I. |
 |
| Adăugaţi o legendă |
 |
Şi un scaiete - Carduus nutans - chiar şi la Muntele Roşu © C.I.
|
 |
| Asta chiar că ar fi iarbă - © C.I. |
 |
| Autoportret pe iarbă - © C.I. |
Comentariu by cornel airinei — 27 iulie 2011 @ 13:37 |Modifică
Comentariu by Peter — 27 iulie 2011 @ 19:05 |Modifică