Rotonda de la Geoagiu

17 aprilie 2011

Rotonda de la Geoagiu

Rotonda de la Geoagiu - foto Marcel Muntean

Geoagiu ne face multe surprize şi probabil ca ne mai şi aşteaptă o mulţime. În sat, nu-i pot spune oraş, se află, se pare, cea mai veche clădire din piatră din ţară, care se mai ţine pe picioare. Este o biserică, nu se ştie de cine ridicată, prin secolul XI sau XII, o rotondă, în stil romanic şi cu o absidă probabil din aceeaşi perioadă. Proprietarul şi conducerea comunei nu ştiu cum să conlucreze mai bine ca să o uite toţi oamenii, să fie lăsată de izbelişte şi să nu-i mai deranjeze nimeni cu întrebări incomode, sfaturi şi fotografii.
Să nu cereţi nici o informaţie de la nimeni, că pierdeţi timpul degeaba. Cum veniţi dinspre Mureş, deci de devale, în sus, treceţi de un parc, o luaţi la dreapta şi apoi la stânga. Abia atunci o vedeţi. Proprietar este biserica reformată calvină din Geoagiu iar adresa oficială este “Geoagiu, strada Independenţei nr. 7 “, codul poştal, dacă doriţi să le trimiteţi vreo vedere, este 335400.
Diametrul interior este de 5,5 metri, iar absida are o adâncime de 2 metri şi o lăţime de 3 metri. Grosimea zidurilor la nivelul solului este de un metru. Construcţia este din cărămizi romane, recuperate probabil de la castrul ce constituia o carieră de cărămizi pentru toţi sătenii, conform tradiţiei milenare. Se simt multe etape de reconstrucţie, poate chiar şi de părăsire a edificiului, jumătatea superioară fiind completată cu pietre din râul Geoagiu, probabil cărămizile dispărând. Absida avea cu totul altfel de acoperiş, probabil o semicalotă de cărămidă iniţial, amestecată cu piatră mai târziu, ca să se ajungă acum la un acoperiş comun cu rotonda, din şiţă. Turnuleţul din vârful clădirii nu cred să aibă nici 400 de ani, fiind făcut mai mult ca să dea o impresie de utilitate, un foişor de veghe ce să ţină loc de telefon, dar care nu cred că a fost întrebuinţat vreodată.




Intrarea în Rotondă



Intrarea, cu actualul ancadrament incomplet, are şi ea două, ba chiar trei faze. Actualii stâlpi puşi în stânga şi în dreapta uşii nu au nimic în comun cu monumentul, fiind luaţi din altă parte, de la alt monument sau poate chiar dintr-un cimitir roman, la fel şi cele două pietre ce stau pe ei. Doar piatra de boltă, ce nu e pusă la nici o boltă, s-ar putea să fie mai veche. Deasupra sunt alte urme ale altei bolţi din cărămizi de cu totul alte dimensiuni. Deasupra tuturor tronează un glob din acelea din anii ’70, ce se puneau la closete. Probabil şi acesta refolosit. În jurul monumentului este un cimitir, cu înhumări din secolele XII – XVIII, conform cercetărilor arheologice care sunt în curs. Se pare că este vorba de circa 2.000 de morminte, nu numai în curtea rotondei, ci şi sub casele din jur şi sub şosea, aflate la 50 de centimetri adâncime, deranjate în continuare de săteni, care aruncă oasele, ca să nu aibă probleme. În interior s-au făcut ceva săpături, dar acum încăperea este folosită ca sală de curs pentru nişte chitarişti din Cluj şi de aiurea, veniţi într-o tabără a unei Asociaţii a Tinerilor Creştini Reformaţi din Transilvania, cu sediul la Cluj-Napoca. (Ciprian Iancu, EVZ)

Poate că ar merita şi această rotondă o soartă mai bună. Ministerul Culturii, în lipsa unor posibile hotărîri pe plan local, ar putea facilita măcar confecţionarea a două indicatoare şi a unei table explicative la intrarea pe terenul ce este pentru moment în jurisdicţia bisericii reformate. Că doar nici cărămizile şi nici clădirea originală nu au fost construite de reformaţi, care nici nu existau pe atunci.




Rotonda din Odorheiul Secuiesc

Mai sunt monumente asemănătoare, unul la Odorheiul Secuiesc, cu care seamănă izbitor chiar şi la turnuleţul din vârf. Posibil să fi fost amândouă renovate deodată. Dacă îmi amintesc bine, şi în interiorul catedralei reformate din Alba-Iulia, aceea cu un turn doar pe partea dreaptă, s-au descoperit fundaţiile unei rotonde. Mai sunt cunoscute şi în Slovenia, la Selo şi în Cehia, la Stary Plzenec.
Forma rotundă poate fi în strânsă legătură cu biserica zidită de Sf. Împărăteasă Elena, pe locul Sfântului Mormânt. Arhitectura fiind circulară la biserica amintită, această formă a devenit arhetip pentru numeroase construcţii eclesiastice creştine. Când cruciaţii s-au retras pe la nordul Dunării, există posibilitatea ca o parte să fi luat drumul Transilvaniei, mulţi şi aşezându-se definitiv pe aici, cu toate meritele şi năravurile lor. Unele vagi amintiri i-or fi făcut să construiască aceste palide replici ale catedralei. Mai ales că şi aceasta aminteşte de templele de tip Tolos, din care putem aminti pe cel de la Delfy şi de ce nu, templele rotunde dacice.