Dacii la Colţ …

18 septembrie 2010

Dacii la Colţ …

După ce treci de ruinele industriale şi civile din preajma Hunedoarei, la 20 de kilometri de Haţeg, nu departe de Ulpia Traiana Sarmisegetuza se află comuna Râu de Mori. Unul din satele ei, Suseni este cunoscut în special datorită Cetăţii Colţ. Aceasta a fost ridicată pe un deal, la 1250 de metri, la sfârşitul secolului XIV sau la începutul secolului XV de către familia de cneji Cândea, cea care şi-a schimbat numele în anul 1280, în Kendeffy, pentru a-şi putea păstra averile. Din surse se spune că a fost ridicată pe urmele altei cetăţi mult mai vechi, de sorginte dacică. Săpături s-au făcut sporadic, locul neinteresând practic pe nimeni. S-a găsit ceva ceramică dacică în poziţie secundară cum se zice. Aşa e cu poziţiile astea, mai ales pe surse. Localnicii care mai de care se întrec să nu vorbească nimic. E fieful lor.
La poalele Măgurii Cetăţii, dar tot pe o coastă, este o biserică destul de bine fortificată, biserica Mânăstirii Colţ ridicată tot atunci şi tot de Familia Cândea. După ce a fost abandonată 200 de ani, în 1994, a fost reconstituită şi s-au făcut şi nişte chilii pentru câţiva călugări şi asimilaţi … De mirare că se mai păstrează ceva din pictura originală. Urcarea în Munţii Retezat, atât a oilor, a vacilor cât şi a turiştilor, se făcea până prin 1930 pe aici, din satul Râu de Mori, pe o potecă ce ţinea cumpăna apelor dintre Râuşor şi Nucşoara, potecă nemarcată. Drumurile actuale, marcate, merg pe cele două văi. Din satul Râu de Mori – Suseni drumul urca direct pe Măgura Cetăţii Colţ, pe aici fiind în vechime drumul de acces la cetate. Poteca urca mai departe pe la Vârful Ascuţit, Tăul Lolăii, la Pietrele. Cetatea are acum un aspect dantesc, iar zvonurile cu oameni muşcaţi de vipere nu pot decât să întărească ideea că aici a fost Castelul din Carpaţi, cel făcut nemuritor de Jules Verne, care se pare că nu a trecut niciodată pe aici, dar a auzit de la nişte români povestea. Dar totuşi nu este aşa că e interesant să te gândeşti că a fost îmbrobodit de o româncă, tinerică, braşoveancă şi destul de măritată şi că au fost cazaţi în castelul Colţ? Ei şi ce au mai păţit … Dar asta v-o poate spune chiar dânsul, în roman bineînţeles. Eu am fost pe acolo cu un grup grup, cu Luiza şi Alex, cu Andrada şi Ripactor, bătătorii de drumuri de la Cetăţile Dacice. Nu erau nici 20 de persoane, ceea ce nu este deloc un defect, ba chiar din contră. Iar Luiza se pare că îi cunoştea pe toţi, ba chiar şi Andrada, din alte excursionări. Baza de atac a fost la Băile Geoagiu, de unde, cu autobuzul în fiecare zi, am reuşit să vedem Cetăţile Dacice de pe Valea Grădiştei, Sarmisegetuza romană, Colţii, Castelul de la Hunedoara, biserica de la Densuş. La început mi s-a părut peste mână dormitul la Geoagiu, dar văzând condiţiile de la hotelul de acolo, vreau să zic excelente, şi lipsa oricărei amenajări similare pe Valea Grădiştei, nu am avut nimic de zis.

… pe lângă Hunedoara …

… ruine moderne …

… culori …

… cetatea Colţ

… şi din alt unghi …

… călugăr asimilat …

… biserica mânăstirii Colţ …