16 iulie 2010
Dacii, romanii, românii şi latrinele
- Nu, nu s-a găsit până acum nici o urmă de closet în aşezările dacice. Cu
toate că, dacă m-ar asculta careva, groapa din cetatea de la Costeşti,
pusă asa deoparte, dar la îndemână, aş zice că aşa ceva era şi în nici
un caz cisternă. Nici nu aveau de unde s-o umple cu apă. Apa pluvială se
putea scurge prin şanţurile bine amenajate de la marginea scărilor,
unde se putea strânge în ceva butoaie de lemn. Toate tubulaturile de
ceramică din aşezări erau pentru alimentarea cu apă potabilă. Pentru apa
pluvială şi cu alte amestecuri eventual sunt doar cele din incinta
sacră de la Sarmisegetuza şi cele văzute de mine deasupra Blidarului, în
punctul La Vămi.
Romanii, care aveau un adevărat cult pentru igienă au construit în tot imperiul băi şi latrine, care de care mai solide. Aştept apariţia acestora din urmă şi în săpăturile noastre. Caesar Vespasianus Augustus, împăratul roman care domnind intre anii 69 şi 79 a construit niste sute de vespasiene, cum au fost numite ulterior, prin toată Roma, este drept şi chiar este drept asa, cu plată. Erau construite în aşa fel încât să se vadă cine era inăuntru şi cam ce făcea fiecare. Oamenii se aşezau fără inhibiţiile actuale, stăteau de vorbă schimbând noutăţi. Era un fel de Agora sau un fel de Poiana lui Iohan, pentru cei ce nu mai ţin minte ce era Agora. În evul mediu s-a uitat complet uzul lor, fiind înlocuite cu celebrele ţucale. Când erau şi astea. Abia în secolul XX s-a început generalizarea latrinelor, (private, closete, toalete, WC-uri, o mulţime de denumiri şi puţine obiecte). Boierii îşi făceau private în casă, în încăperi cât o sufragerie, dar treburile şi le făceau în grădină.
Decâteori am fost la Sarmisegetuza, m-am gândit unde îşi fac arheologii necesităţile fiziologice, că noi le făceam pe unde puteam, pe unde nu ne vedea nimeni. Când nu era luna arheologilor, ne-am uitat şi noi cum a fost făcută cabana lor, din pietrele dacice. Pe urmă am luat-o pe o potecă, să vedem unde duce. Am văzut. O construcţie fistichie, dadaistă se ridica deasupra văii. Un fel de scaun fără fund, fără pereţi, dar cu acoperiş, să nu te plouă cumva. El era. Closetul arheologilor. Ne-am liniştit. Doar că era el la cinci minute de cabana lor, dar era la douăzeci de locul unde făceau săpăturile. Două din cele până la urmă douăzecişicinci de spirale dacice din aur au fost găsite de către căutătorii clandestini de comori chiar lângă această construcţie. După ce s-or fi luat când au săpat? Vreo amenajare pentru sutele de vizitatori zilnici din lunile de vară? Nici gând de aşa ceva.
Pe drumul de maşină ce urcă spre Muncel de la Valea Albă, la vreo doi kilometri era o cabană forestieră. Şi avea dom’le cabana o privată, de nu te mai dădeai dus. Chiar aşa, nu exagerez deloc. Intrarea era pe o platformă de lemn, atârnată deasupra unor sute de metri de firul Văii Albe. Incinta era acoperită, şi avea şi pereţi, dar nu avea uşă. Nici nu-i trebuia. Aceasa era spre o privelişte mirifică, cu munţii Retezat în fundal, cu Tâmpul, Rudele, Prihodiştea în faţă şi cu Dealul Grădiştei în prim plan. Nu te mai puteai hotărî să mişti ochii de pe privelişte.
 |
| La Efes, la o mică bârfă. Dar cred că am uitat să dau ceva jos! |
Când mergeti la Sarmisegetuza, să vă uşuraţi de acasă sau să vă luati un ţucălaş şi un paravan cu dumneavoastră. Altfel o să vă minunaţi uitându-vă prin revistele de scandal la poponeţurile dumneavoastră fotogenice! Hi, Hi! Nu fiti pudibonzi!
 | |
| La Efes, la o mică bârfă. Dar cred că am uitat să dau ceva jos! |
Comentariu by Andrada — 18 iulie 2010 @ 00:57 |Modifică
Comentariu by cotoi — 18 iulie 2010 @ 01:09 |Modifică
Comentariu by Andrada — 18 iulie 2010 @ 01:30 |Modifică