16 august 2010
Inscriptii, dar nu dacice
-
Atât arheologii cât şi turiştii sunt întotdeauna interesaţi de
inscripţii. Doar că inscripţiile nu au mereu legătură cu zidul sau cu
obiectul pe care sunt depuse. Marile evenimente trebuie consemnate
imediat ce se petrec. Aşa se făcea dintotdeauna. Şi pe picturile din
biserica domnesca din Curtea de Argeş, unde este consemnată data mortii
ctitorului, şi prin toate bibliile vechi, ba când apărea o cometă, ba
când era un cutremur, ba când venea un incendiu, ba când erau scurtaţi
cu un cap niscai boieri din aceia cu anteriele lungi. Şi la cabanele
cele vechi, pereţii, paturile, tavanul, erau pline de inscripţii
interesante, cu numele, data şi obiectul muncii, alături de petele de
sânge lăsate de nişte biete plosniţe strivite. Dar băncile, băncile in
care am invăţat noi să citim şi să scriem nu arătau la fel? Primele
cuvinte pe care un copil învaţă să le citească nu mai sunt mama, tata
sau patria ci Ionică, Lili şi LOVE. Birourile la care lucram nu arătau
la fel? Până şi pe fundul a jumătate din scaunele din încăpere se putea
citi NAN, numele celui care-i făcuse probabil cinstea. Dar zidurile
caselor după Revoluţie nu aveau îndemnuri cu “JOS CIAUŞESCU” iar un pic
mai târziu cu “JOS ILIESCU”? Dar WC-urile publice, dragele noastre
WC-uri, care nu mai există demult, transformate in baruri şi discoteci,
nu aveau ele îndemnuri la fel de fel de joburi, descrise şi cu scheme,
ca să nu fie dubii, de multe ori şi cu numere de telefon, ale
prietenilor, bineinţeles? Pe frescele de la Voroneţ, Moldoviţa sau
Suceviţa nu vedem in partea de jos mai ales, în loc de numele sfinţilor,
numele golanilor inculţi, Traian, Marian, sau care or mai fi, că sunt
destui. Şi la Pompei, pe ziduri se mai văd îndemnurile de alegere a
conducerii urbei spre un viitor luminos. La Sarmisegetuza, capitala
Daciei, la intrarea de vest, nu sunt pe zidul “dacic” nume ai
unor daci vii şi nevătămaţi ce au trecut în ultimii ani pe aici? Doar că
zidul nu e nici dacic nici roman ci este daicovician, asa că paguba nu
este mare. Doar drepturile de autor … La fel şi pe stâlpii de lemn de la
sanctuarul mare rotund, stâlpi ridicati în vederea vizitei lui
Ceausescu, vizită ce n-a mai avut loc. Intre timp niste beţivi supăraţi
rău sau pus cu topoarele pe stâlpi şi au rezolvat câţiva. Nu ştiu dacă
erau cei inscripţionaţi pentru viitorime.
Cu inscripţiile din cabane s-a rezolvat problema prin privatizare. Pentru fiecare literă scoţi 10 roni. Cu cele de pe ziduri s-a rezolvat prin criză, nu mai are timp lumea să se uite pe pereti, ci aleargă după un ban, cinstit sau mai putin cinstit câstigat. La mânăstiri mişună peste tot măicuţe si tăicuţi, care şi aşa se călcau pe picioare. WC-urile nu mai există, problema a fost tăiată de la rădăcină. Dar cu Sarmisegetuza ce facem? Nu ştiu. Poate o minune? Ce ziceti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu