Zăbala de la Bolboci

6 august 2010

Zăbala de la Bolboci

La Bolboci, pe când se construia barajul şi se distrugea feerica vale a Ialomiţei, cu celebri brazi sustinuţi fiecare de alţi douăzeci de brăzisori, mergeam încruntaţi de la Padina către Zănoaga. Ilie, marele maestru al fiarelor, nu al animalelor ci al fieroteniilor, se apleacă şi trage de o bucăţică de lanţ ce iesea dintr-un morman de pământ scos de un excavator. Şi iese de acolo o zăbală de fier, cu nodule caracteristic dacice. Ne dăm seama imediat ce este şi mai căutăm şi mai căutăm, dar altceva nimic. O ţine şi acum atârnată pe un perete. ” – Cum ai văzut-o Ilie?” “ – Păi nu stii că fiarele trag la mine?” Aşa era. Zăbala era totuşi cârpită, îi lipseau câteva zale de la lanţ, ce fuseseră înlocuite cu o sârmă. Dacii nu prea aveau sârme trefilate, cel puţin aşa redeam eu pe atunci, nu ştiam nimic despre filierele găsite la Sarmisegetusa Regia, aşa că nu eram noi primii descoperitori. Cine ştie unde o găsise vreun ţăran, din aceia ce cărau buşteni pe la 1900 – 1950 spre staţia de funicular de la Bolboci. Acolo era staţie mare. Venea funicularul cu buşteni dinspre Leaota, de la Valea Brătei, descărca aici, unde împreună cu cei aduşi de zecile de căruţe de pe diferitele văi ale afluenţilor Ialomiţei, se sortau, pentru cherestea, pentru fabrica de hârtie Schiell din Buşteni şi pentru foc.
Apoi se încărcau în funicularul de Buşteni, ce trecea peste platou, până aproape de Piatra Arsă, la cantonul Schiell, acum îi spune Cantonul Jepi, lângă Casa Naturaliştilor) – şi apoi pe lângă Urlătoare în Buşteni la fabrică. Funicularul era doar pentru buşteni, dar mai exista şi o aşa numită “copaie” în care putea sta un om în caz de nevoie, sau cu care se trimiteau alimente pentru muncitorii forestieri.
Poate nici măcar în Bucegi n-a găsit omul zăbala, ci într-unul din satele din jur, Pucioasa, Dobreşti, Pietroşiţa, Runcu. Şi omul a cârpit-o cu ce a găsit prin preajmă şi a folosit-o la calul lui cel murg. Că la cel sur precis nu s-ar fi asortat. Şi când sârmuliţa şi-a dat duhul, nea Ion a luat zăbala obiect de patrimoniu şi a aruncat-o cât colo. Noroc cu Ilie, regele fiarelor.
Odobescu a bântuit si el prin Bucegi, a tras un canal prin Peştera Ialomicioara, de s-a scurs apa dinlăuntru, blocată acolo de cine ştie ce stânci surpate şi aduse de vreo viitură, a urcat din Pucioasa pe drumul pe care s-a construit frumosul Sanatoriu TBC al CFR-ului, acum într-o stare jalnică, drum ce se numea drumul Craiului, cine ştie ce crai s-o fi urcat pe acolo, a coborît în vale pe undeva spre Zănoaga, şi a urcat pe Muntele Lespezi, pe la Podul cu Flori, o pajiste înflorată aninată intre stânci, iar pe creastă ar fi dat de un dolmen – două pietre mari, verticale şi deasupra lor o alta, în chip de acoperiş – dolmen pe care l-am căutat odată, pe urmă am intrebat pe ciobanii din împrejurimi, de pe Lespezi şi de lângă Bolboci, dar nimeni nu ştia nimic. Şi mai scrie Odobescu că înăuntru mai era o piatră-altar, cu nişte oale sparte prin jur, cu urme de arsură, toate de sorginte dacică. Aşa o fi, nu am de ce să nu-l cred tocmai pe Odobescu, dar eu nu le-am dat de urmă. Poate altii mai norocoşi, care or citi mai atent ce a scris, or găsi. Nici nu ar avea cum să lipsească urmele dacilor din Bucegi, dar trebuie să le vezi! Si când o să reuşesc să obţin o poză a zăbalei, v-o arăt.

Post-post. Nu o să mai obţin nici o poză. Ilie făcu zăbala unuia cadou, într-una din stările bahice ce bântuia pe atunci prin Bucureşti. Iar acel Mitică sau cum l-o fi numit mă-sa, a aruncat-o la gunoi, care gunoi bucureştean cine ştie pe unde o fi.
Ţin minte totuşi că am văzut, poate prin SCIV-uri, poze cu zăbale cu noduri … Oricum, nu erau sigur din Bucegi.