30 iulie 2010
Scârna
- Scârna. Da, asa ii zice muntelui ce-ti rămâne in
minte din drumul de la Sarmisegetuza la Surianu. E un nume predestinat,
splendid. Insumează chintesenta lucrărilor arheologice de până acum din
Zona Cetătilor Dacice si implicit a cunostintelor noastre. Ca un imens
tumul dacic in vârful muntilor si in acelasi timp o imensă baligă.
Imaginatia e incă liberă, chiar când e putin perversă. Ne putem inchipui
că sub acel tumul am găsi parte din istoria noastră sau poate doar o
mare baligă. Gunoaiele ingropate de arheologi in incinta sacră de la
Sarmisegetuza, prefabricatele de beton care incă impânzesc sanctuarele,
lipsa oricărei paze, lipsa marcării perimetrelor arheologice, nici măcar
indicatoare de drumuri si poteci, iată imensa Scârnă a administratiei
culturii.
Intre Cabanele Prislop si Surianu nu există nici un mijloc de cazare. Distanta este de 28 de kilometri dintre care 20 pe creastă. Iar dacă vrem să mergem de la Grădistea la Surianu situatia este si mai infiorătoare.
Nu stiu ce minte am avut in 1962 când, după ce am dormit la Sarmisegetuza, lângă sanctuare, in cortul nostru cel de nouă kilograme si jumătate, ne-am sculat la ora cinci si la cinci si jumătate eram călare pe poteca ce urcă spre Muncelu, apoi la Godeanu, din partea de Nord a Cetătii. Incet, incet, să nu ni se reverse gândurile, am urcat si intr-o ora si jumătate am ajuns pe creasta care duce spre Surianu. La fiecare oră pauze de 10-15 minute, pentru tigare, bineinteles, că altfel nu ne pria aerul muntelui, am mers cam 17 ore, până la ora zece si jumătate noaptea, când i-am speriat pe cei de la Surianu, care ne-au intâmpinat cu toporul in mână. Tare ne-am fi oprit undeva, pe Scârna, pe lângă Schiaua Mare*), unde este si o stână si unde s-ar putea face un adăpost turistic sau tocmai pe Vârful Negru, dar unde să dormi? Ciobanii pe care i-am intrebat ne-au spus clar că la ei la stână e plin de purici, de căpuse si că doar dacă ar fi fost furtună ne-ar chema la ei. Aveam cortul, dar unde să-l montezi? Pe creastă era vânt, alături ba era prăpastie, ba ne gândeam la ursi, care veneau in fiecare noapte la stâne. Mai ales că fiecare cioban ne spunea că mai avem o oră, două si pe urmă coborim la cabană la Surianu. Stiam că o să trecem pe lângă castrele romane de la Muncelul, Comărnicelu, Vârful lui Pătru. Le-am văzut pe toate, cel de la Vârfu lui Pătru se vedea bine de la distantă, ca o ingrăditură pentru oi! Totusi parcă erau si la Vârful Negru, unde nu era asa usor de tinut drumul. Până aici drumul fusese lat de puteai să mergi cu caru. Am ajuns in seaua Surianului când se inopta. Nu mai aveam ce face, tot la vale, la vale, pe serpentine, am intrat in pădure si abia la zece jumătate noaptea am ajuns. Până la urmă ne-au lăsat să dormim intr-o anexă de lemn, nu prezentam incredere pe intuneric. Am dormit neintorsi, nici nu stiu care din noi doi sforăia mai tare! Probabil Masto. Ce drum!
O scârnă de drum!
- _____________________
*) Schiaua Mare si nu Steaua Mare. Local Schiaua insemna umbrar sau adăpost pentru oameni si vite
Despre numele “Scârna” nu aş fi sigur că e datorat vreunor excremente remarcabile.
Acel “car” – prezent în limbile IE, dar şi semitice înseamnă “piatră, munte”. “Cârpa” e un oronim carpatic care nu are de-a face cu cârpa textilă, ci chiar cu numele Carpaţilor. Poate că o situaţie similară e şi în cazul “Scârnei”.
Coincidenţă ( probabil întâmplătoare) , există în Tunisia muntele Jebel Skarna.
Pâraiele numite “Scârna” au un omonim în Anglia: râul Skerne.
Comentariu by Roderick — 2 august 2010 @ 14:23 |Modifică