Dacii şi mortarul

15 august 2010

Dacii şi mortarul

Cisterna de la Blidaru
La cisterna cetăţii Blidaru, ce avea 8 x 6,20 metri şi o înălţime de 4 metri, pereţii, care erau dubli iar în unele locuri chiar tripli, erau acoperiţi cu un strat impermeabil compus din var, nisip și cărămidă sfarâmată, construcţie tipic romană. Calitatea cimentului “hidraulic” este o legendă. Lasă de dorit, fiind sfărâmicios, are nisip local cu intruziuni de micaşist. Meşterii romani sau poate greci, aduşi cu sau fără bani, au lucrat cu mână de lucru locală şi cu materialele din preajmă. Singurul lucru care mă face să visez de fiecare dată când am trecut pe acolo este surpătura din peretele cisternei dinspre cetate. Cum să nu te gândeşti că acolo este totuşi un canal prin care se putea lua apă fără să ieşi din cetate?

Zidul de la incinta a doua de la Piatra Roşie
Zidurile incintei a doua, în special zidul de lângă intrare, prezintă urme de mortar, de foarte proastă calitate. Construcţia acestei incinte nu are nimic în comun cu prima, cea de pe culme şi care este cea mai frumoasă şi cea mai îngrijit lucrată cetate dacică. Dealtfel, în ziduri sau lângă ele nu s-a descoperit nici un material arheologic care să permită datarea acestora. Este doar o presupunere pe care se bazează C.Daicoviciu. Iată cum îşi susţine acesta părerile în prefaţa la monografia arheologică Cetatea Dacică de la Piatra Roşie, publicată în Editura Academiei RPR în 1954:

În lucrările mele anterioare (în spetă în lucrarea „La Transyvanie dans l’Antiquite“, dominat de concepţiile antiştiinţifice ale istoriografiei burgheze (idealistă, subiectivistă, naţionalistă etc.), eu vedeam în istoria poporului dac o aglomerare de date şi fapte fără legătură cauzală între ele. În desvoltarea societăţii dacice eu neglijasem tocmai factorul determinant al acestei desvoltări – modul de producţie a bunurilor materiale şi consecinţele pe care forţele de producţie în continuă desvoltare le au asupra relaţiilor de producţie, ducând desvoltarea societăţii dacice dela o orânduire la alta, dela o stare de desvoltare economică şi politică la una superioară.( …) Mulţumită eforturilor de a-mi însuşi adevărata concepţie ştiinţifică despre legile de desvoltare a societăţii omeneşti, materialismul istoric, m’am străduit în lucrarea de faţă să mă desbăr de rămăşiţele concepţiei burgheze idealiste de a trata fenomenele social-istorice şi să mă sprijin pe bazele sigure ale concepţiei materialiste despre lume şi societate a partidului clasei muncitoare. În această direcţie, de un nepreţuit ajutor mi-au fost şi literatura de specialitate sovietică şi unele lucrări recente ale istoricilor români.

Da, acum putem avea toată increderea în părerile acestui săpător. A trimis bucăţi din acest mortar în laboratorul de petrografie al Universtăţii din Cluj, unde s-a constatat că mortarul conţine nisip de pârâu necernut şi var 10-15%. Ei şi acum o trânteşte:

Faptul constatat prin expertiza laboratorului ne pune în faţa unui nou aspect al culturii materiale dacice: cunoaşterea mortarului şi folosirea lui ca liant.

I-a spus laboratorul că mortarul este dacic? Sau măcar i-a spus vechimea acestuia? Nu. Atunci de unde această deducţie?

Cred că mai curând este posibil să provină din mileniul întunecat, când populaţia dacă sau protoromână dacă aşa pare mai potrivit spus, a găsit aici loc de apărare împotriva migratorilor. Această a doua incintă era tocmai bună pentru adăpostit un sat întreg, cu turmele sale de animale. Într-o mie de ani s-au perindat mulţi migratori prin valea Mureşului, au luat şi ei tot ce se putea lua pe vremea aceea, unii s-au plictisit de hăcuit oameni şi a le lua vitele şi mâncarea şi s-au stabilit şi ei pe aici, amestecându-se cu populaţia locală şi s-au apucat de muncă. La rândul lor au fost fugăriţi de alţi migratori, tocmai când începea să le fie mai bine. Aşa că nu se poate să nu fi încercat şi ei să se ascundă şi să se apere pe aici, pe la Cetatea de la Piatra Roşie, mai ales că aceasta oferea încă destul adăpost. În cuprinsul ambelor incinte s-a găsit olărie care a fost datată ca fiind din evul mediu timpuriu, eventual adusă de ciobani. S-ar putea ca Piatra Roşie să fie unul din acele locuri unde se poate vorbi de o continuitate. Să nu uităm şi de faptul că intrarea în turnul izolat prin care se făcea intrarea în cetate, a fost găsită blocată cu pietre nefasonate. Parcă îmi aduce aminte şi de intrările în amfiteatrul de la Sarmisegetuza romană, care erau la fel blocate, ca şi la alte clădiri de pe acolo. Dar şi asta este o ipoteză. Dacă s-ar putea face o analiză cu C14 la resturile de arsură provenite de la locuinţele sprijinite pe zidul estic ale incintei mari… Da, ar fi ceva şi nu s-ar mai găsi nici un Ionescu să vină cu idei ciudate şi aparent nelalocul lor.

Dacii și mortarul … Da, da … Şi totuşi, La Sarmisegetuza când se va săpa vreodată, dacă se va mai săpa la zidurile de sprijin ale teraselor IX si X, arheologii viitorului vor avea o mare surpriză. Vor găsi niste grinzi şi nişte garduri îngropate, din beton armat, nu din mortar, nu din piatră, nu din lemn. Uluirea lor va fi mare. Şi după ce vor fi expertizate şi se va dovedi că sunt din beton armat, se va găsi un daicovicel care să citeze din stră-stră-stră :

Faptul constatat prin expertiza laboratorului ne pune în faţa unui nou aspect al culturii materiale dacice …

Noroc cu puii de daci din funcţiile de prefect al Hunedoarei şi de Ministru al Culturii, Dezsi Attila şi Kelemen Hunor, care ne-au scăpat de cilindrii de beton cu care se începuse înlocuirea bazelor originale de coloane de la temple.