15 iulie 2010
Urşii la Sarmisegetuza
1986. Am pus cortul la Sarmisegetuza, lângă izvor. Lângă noi au mai
venit trei corturari, care, prima mişcare a fost să dea cu flit în locul
unde îl puneau. Ni s-a părut o exagerare, dar erau nemţi. Mai târziu,
când fiul co-corturarului meu şi-a deschis cutia cu gândaci vii, nu mi
s-a mai părut. A durat vreo trei sferturi de oră să-i strângă din cort,
din rucsacuri şi din sacii de dormit. Eram deja obositi şi ne-am gândit
că o să dormim tun. Pe la unu noaptea au început să se audă niste
tinichele rostogolindu-se de ici colo. Ai dracu’ nemţi, le arde de
futbol noaptea. Am strigat la ei, s-au liniştit un pic, după care au
început din nou. Am ieşit amândoi din cort, cu gând să le dăm o lecţie
românescă. Din gură, evident. Când colo, cu labele în coşul de gunoi,
un urs cât toate nopţile scotocea după cutii de conserve, pe care le
lingea mişcându-le de colo până colo. Ne-am băgat înapoi în cort, dar nu
puteam dormi, ursul îşi vedea de programul lui de masă. Era
intolerabil. Şi ne sculăm noi odată cu cortul în cap bătând în laterale
de parcă erau nişte foale şi începem să mieunăm, de ursul s-a fugărit
singur vreo trei dealuri. Am dormit şi noi liniştiţi, simţind totuşi din
când în când că mişcă câte un gândac pe sub noi. A doua zi am strâns
masa după urs, că nu se putea sta aşa. Noaptea următoare n-am mai primit
nici o vizită, cu toate că noi credeam că o să vină şi cu verişoara sa
din asezarea civilă cu cei doi fii ai ei şi cu vărul pe care îl văzusem
sub un pod pe Valea Faeragului în Costeşti, luânduşi prânzul dintr-un
viţel. Iar nemţii au dormit tun, cel puţin asa i-au spus puştiului, în
limba lor, în timp ce puştiul se distra învăţând muştele să zboare cu un
pai în fund. Iar puştiul a crescut şi s-a tot dus până în Nemţia, acolo
unde ei te lasă să sforăi, dacă te lasă nevasta, fără să-ţi mormăie
urşii în urechi şi fără să te gâdile gândacii pe sub fund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu